jump to navigation

Crying in the rain (the old, the new) 29 mai 2009

Posted by Adrian M. POPA in .:: Video ::., 5. Biscuind prin cafeluta, Uncategorized.
Tags: , , ,
1 comment so far

De multe ori mi s-a intamplat pana acum sa descopar ca o piesa buna este defapt un cover la o alta piesa mai veche. De cele mai multe ori, in aceste cazuri, am zis “mah, is ignorant, is tanar, ai mei or fi stiut la vremea lor, n-am descoperit coada la pruna”. Cu toate astea cred ca coverurile sint o forma de plagiat. Una mai eleganta, ce-i drept. Ele dau, insa, ocazia sa auzi live acum piese cantate mai demult. Care e parerea voastra despre coveruri? In momentul in care descoperiti ca o piesa care va place e un cover, isi pierde din apreciere?

Despre cilindri şi alte CL 25 mai 2009

Posted by Adrian M. POPA in Uncategorized.
Tags: , , , ,
3 comments

Clujul are un centru frumos. Mîndru. Cu clădiri construite “odinioară”, frumoase şi “adevărate”. Mă întreb care era profilul primarilor, arhitecţilor care construiau la acea vreme. Mă întreb de ce nu regăsim în azi acelaşi grad de frumos pe care îl regăsim în ieri. Mă întreb dacă a intrat la apă respectul de sine, ca om care desenează, gîndeşte, construieşte locul în care locuiesc mii, zeci, sute de mii de oameni. Nu ştiu alţii cum sînt, dar mie asta mi se pare o responsabilitate mare, care nu ar trebui luată în derîdere. Eu aşa am fost crescut. De-asta poate respect mai mult arhitecţii decît primarii, pentru că fac o şcoală de arhitecţi, nu sînt aleşi după postere. Doar că încep să îmi dau seama că nici arhitecţii nu mai au pretenţii de la ei. Cum altfel ar fi gîndit sediul BT acolo, sau statuia lui Iancu dincolo? Ca să nu mai zic de Eroilor. Cum altfel s-ar fi permis vile în pădure şi construirea viitorului Ghetou Floreşti? Între timp, pe Eroilor au apărut nişte cilindri. (mai mult…)

Povestea vînzătorului de lemne… 25 mai 2009

Posted by Adrian M. POPA in 5. Biscuind prin cafeluta, Uncategorized.
Tags: , , , ,
add a comment

A fost o data ca niciodata, un vanzator de lemne. Locuia undeva intr-o casa, intr-un oras, langa o padure.  Toata lumea cumpara lemne de la el si castiga bine pe lemnele alea, mai ales pe timp de iarna, cand multi oameni din orasul cela nu se oboseau sa isi taie singur lemnele.

Ii ajunge la ureche vanzatorului de lemne ca ar fi  un oras, nu foarte departe de al sau, care nu e langa o padure si unde lumea se incalzeste cu foc de paie. Asa ca, ce se gandeste omul nostru: ce-ar fi sa mearga el si acolo, ca i-ar merge cu siguranta mai bine si ca i-ar invata si pe bietii oameni ca focul de lemne nu-i ca focul de paie. (mai mult…)

“Sa nu ravnesti la WiFi-ul vecinului” 23 mai 2009

Posted by Adrian M. POPA in 5. Biscuind prin cafeluta.
Tags: , , ,
4 comments

Zilele trecute m-am enervat la culme pe un vecin. Un vecin pe care nu-l cunosc. Dar e acel vecin cu retea wireless nesecurizata. Toti avem cate unul dinasta. Si intotdeauna prindem o liniuta doua semnal de la acel vecin. Si cum totul e mai bun cand e moca, eu ma bucur – cu masura – de serviciul pe care acest vecin mi-l face prin faptul ca nu-i in stare sa-si paroleze reteaua. (mai mult…)