Adrian M. POPA

Clujul are un centru frumos. Mîndru. Cu clădiri construite “odinioară”, frumoase şi “adevărate”. Mă întreb care era profilul primarilor, arhitecţilor care construiau la acea vreme. Mă întreb de ce nu regăsim în azi acelaşi grad de frumos pe care îl regăsim în ieri. Mă întreb dacă a intrat la apă respectul de sine, ca om care desenează, gîndeşte, construieşte locul în care locuiesc mii, zeci, sute de mii de oameni. Nu ştiu alţii cum sînt, dar mie asta mi se pare o responsabilitate mare, care nu ar trebui luată în derîdere. Eu aşa am fost crescut. De-asta poate respect mai mult arhitecţii decît primarii, pentru că fac o şcoală de arhitecţi, nu sînt aleşi după postere. Doar că încep să îmi dau seama că nici arhitecţii nu mai au pretenţii de la ei. Cum altfel ar fi gîndit sediul BT acolo, sau statuia lui Iancu dincolo? Ca să nu mai zic de Eroilor. Cum altfel s-ar fi permis vile în pădure şi construirea viitorului Ghetou Floreşti? Între timp, pe Eroilor au apărut nişte cilindri. “Ziua de Cluj” a scris că cilindri de pe Eroilor sînt urîţi. Împărtăşesc ideea colegilor de acolo.  Cred şi eu că se asortează perfect cu restul “modernizării”. Cred că dacă Primăria ar fi făcut Eroilor după piaţa Muzeului nu ar fi acceptat într-atît de lesne “înhidoşenirea” bulevardului. Sau poate, dîndu-şi seama că au cam luftat-o cu bulevardul au vrut să facă măcar Piaţa să arate bine. Altfel spus, se prea poate că, dacă Eroilor n-ar fi fost, Muzeului n-ar fi fost. Asta este, eroii se sacrifică întotdeauna.

Ce m-a amuzat însă a fost comunicatul dat presei de către Planwerk. Pe bune că i-aş da o primă responsabilului pe PR de acolo. Practic, ei spun că intenţionat l-au făcut urît ca să pară şi mai frumoase clădirile vechi. E ca şi atunci cînd te plimbi pe stradă şi întorci capul după o domnişoară, te izbeşti de un stîlp (sau de un cilindru de beton), lumea din jur izbucneşte în hohote, iar tu îi zici tovarăşului de drum: “Eh, intenţionat, ca să îi atrag atenţia”. În fine, asta e părerea mea, de trecător neavizat, ca să-mi spunem aşa. Dar hai să nu mai fiu răutăcios. Vă las pe voi să fiţi, după ce citiţi următorul fragment poziţia Planwerk:

De la bun început am considerat că arhitectura tradiţională a Clujului, foarte bine reprezentată pe bulevardul Eroilor trebuie pusă în prim plan. Din articolul apărut în Ziua de Cluj în 22 mai reiese insatisfacţia faţă de repertoriul formal al amenajării, din care lipseşte legătura „cu faţadele clădirilor şi cu ‘aerul oraşului’ de odinioară”.

Tocmai din preocuparea pentru această relaţie şi nu împotriva ei, a fost exclusă din start opţiunea unei mobilări urbane cu tentă istoricistă, adică a unei imitaţii a stilurilor arhitecturale vizibile pe faţade. Armonizarea unei intervenţii într-un context valoros, indiferent de epoca din care provine, nu se face prin pastişe creatoare de confuzie între vechi şi nou ci printr-o exprimare sinceră a contemporaneităţii într-o formă respectuoasă faţă de trecut. Refacerea astăzi a unei realităţi care nu existat niciodată în această configuraţie ar duce în primul rând la kitsch şi nu ar face decît să dăuneze originalului printr-o falsă asociere. Respectul faţă de cadrul arhitectural istoric înseamnă dimpotrivă punerea sa în scenă printr-o diferenţiere calmă între acesta şi amenajare, deci prin afirmarea limpede dar nespectaculoasă a timpului în care trăim.

Bulevardul Eroilor, în forma pe care o vedem şi cu care ne identificăm astăzi, a fost construit pe parcursul a câtorva sute de ani, fiecare epocă aducând un aport arhitectural propriu, fără a le distruge pe cele mai vechi însă şi fără a le imita. În această regulă a respectării tradiţiei trebuie înţeleasă şi abordarea actuală.

Astfel se justifică preocuparea pentru alegerea unor obiecte cu un înalt grad de funcţionalitate şi calitate a produsului, cu formă elegantă şi modernă, însă suficient de discretă pentru a acorda întâietate spaţiului urban istoric şi arhitecturii sale.